Cireshu's

Whoa! I almost gave a fuck!

About

The Author would like to thank his friends, family and dogs for supporting him

*tear

*accepting prize

De când lucrez în ţări mai calde habar nu mai am când e miercuri sau când e duminică. Munca începe la aceeaşi oră, se sfârşeşte la aceeaşi oră, mâncarea nu e diferită, totul e identic în orice zi a săptămânii.

Totuşi, azi a fost diferit.
A trebuit să fac sacrilegiul de a seta iPhone-ul din dotare să ţipe la 6:40. A.M., ca să fiu mai precis. Telefonul a plâns.
Printr-o minune, m-am şi trezit la ora aia. Nu cafea. Nu cola. Bricheta din dotare (singura) a rămas fără gaz. Am plâns.
Am rezolvat ce trebuia până pe la 7:45. Tot a.m.

Am fost la cantină, ca niciodată dimineaţa. Am băgat o omletă cu bacon, lapte, struguri la desert. Am început să mă dezmorţesc.
Am ajuns în cameră cu o cafea la pachet. Cu lapte şi Coffee Mate. Am savurat-o alături de câteva ţigari, un Mountain Dew şi Scissor Sisters (I Don’t Feel Like Dancing). Am citit ştirile. Am trimis 2-3 mailuri.

Şi m-am culcat la loc.

PS: cel mai mişto lucru posibil e să ai camera alături de 2 generatoare relativ zgomotoase. Poţi să asculţi muzică cât de tare are puţulica ta chef, nu deranjează nici pe dracu’.

Leave a Reply